Elementele care compun spațiul european, atât din punct de vedere natural, cât și socio-cultural interacționeazã printr-o serie de legãturi funcționale de diferite tipuri. Relațiile economice presupun transferul de bunuri, energie sau servicii între două sau mai multe elemente ale sistemului geografic.

Societatea contemporanã este dependentã în mod esențial de relațiile economice care se stabilesc în interiorul său. Economia europeană se bazeazã în prezent pe relațiile dintre cele 48 de state ale continentului, în care trăiesc peste 700 de milioane de persoane. În decursul istoriei, relațiile economice europene au fost influențate de reursele naturale și de accesul la acestea, dar și de raporturile de putere dintre țări și grupuri de țări. Astfel, după cel de-al doilea război mondial, divizarea politică a continentului în blocul capitalist și în cel socialist a condus la gruparea relațiilor economice pe acest fundament, atât între țările europene, cât și între acestea și restul planetei.

Economiile țărilor occidentale au continuat să se dezvolte pe baza relațiilor capitaliste, în timp ce țările foste comuniste au intrat într-un proces de tranziție de la economia centralizată la cea liberală. Acest proces s-a produs mai repede în țări precum Polonia, Cehia și Ungaria, în timp ce în România și Bulgaria trecerea a fost mai lentă.

În prezent, din punct de vedere al cadrului în care se desfășoară relațiile economice în Europa, se disting trei categorii de state: membre ale Uniunii Europene (27 de țări), membre ale CSI sau state care nu aparțin niciunuia din cele douã blocuri (Elveția, Norvegia, Croația etc.).

Europa și țările UE reprezintă principalele destinații pentru exporturile României și principalele surse ale importurilor.

(Adaptat după Manualul de Geografie, clasa a XII-a, Dorina Cheval, Sorin Cheval, Aurelian Giugăl, Monica Cristina Pârlog, Constantin Furtună)